Istoria ciocolatei începe acum patru mii de ani când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud. Arborele de cacao poate atinge 8 metri în 12 ani, înflorește în tot cursul anului, având aproape 100.000 flori în buchete, dar din care doar 0,2 % dau fructe. Fructele de cacao serveau ca monedă de schimb, iar amanda (pulpa de cacao) se folosea pentru prepararea băuturii zeilor, “tchocolaltl”, ciocolata cu efecte stimulatorii pentru înlăturarea oboselii și cu gust foarte plăcut.

Primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă a fost Cristofor Columb (1502). Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atenție, deoarece nimeni nu știa la ce folosesc.

Cativa ani mai tarziu, in 1519, conchistadorul Hernando Cortez a observat că Montezuma, conducătorul aztecilor, obișnuia să bea o băutură preparată din semințe de cacao, numită “chocolatl”. Montezuma obișnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. Cand i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său. Spaniolii au adăugat trestie de zahăr și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțișoarei. În plus, au descoperit că ciocolata este mai gustoasă servită fierbinte.

6

Populatia Spaniei a inceput, treptat, să aprecieze gustul ciocolatei, servit in special de aristocrație. Ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. De două ori, mai întâi în 1579, apoi în 1587, navele britanice au capturat nave spaniole încărcate cu boabe de cacao și nu au recunoscut valoarea produsului. În 1579, englezii au crezut că nava spaniolă transporta excremente de oaie! Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid adoptata la Curtea Regala din Franța și apoi din Marea Britanie. Nobilimea occidentală a fost fascinată de ciocolată. Mariei Antoaneta îi plăcea atât de mult ciocolata încât a creat o poziție regală pentru ciocolatierul ei.

Ciocolata ocupa un loc privilegiat in preferintele civilizatiilor moderne datorita aromei sale inimitabile, dar și unei aure magice transmise de-a lungul timpului. Într-adevar, cacohuaquatl în limba incașă înseamnă “cadoul grădinarului paradisului către primii oameni“, adică a zeului Quetzalcoatl.

Secolul al XIX-lea a dus schimbări și inovații în producția de cacao (precum presa de cacao), permițând prețurilor să scadă. Astfel, ciocolata s-a transformat într-un produs la care avea acces un public mai larg, nu doar bogații. Presa de cacao a fost inventată de Conrad Van Houten; tatăl acestuia este cel care a amestecat pentru prima oară pudra de cacao cu untul de cacao pentru a da produsului finit o mai bună consistență. În secolul XIX s-au produs alte două puncte de cotitura importante în istoria ciocolatei:

- in 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei,

- doi ani mai târziu, suedezul Daniel Peter s-a gândit să adauge un ingredient nou: laptele.

8

La scurt timp, o nouă invenție a marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai scăzută decât cea a corpului uman. Astfel, ciocolata se topește în gură și la figurat, dar și la propriu. Ciocolata neagră se topește la 34 – 35 grade Celsius, în timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scăzută cu câteva grade. În prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5-10 % dintre consumatorii acestui produs.

Sursa: Wikipedia